Ce alegi ? Drumuri verzi ca-n Copenhaga sau negre ca-n Bucureşti ?

 

Daca rogi membrii unui grup de biciclisti urbani sa asocieze cuvintele “oras” si “bicicleta”, Copenhaga si Amsterdam vor fi imaginile care le vor veni cel mai des in minte. De aceea, cand am primit oferta celor de la MaiMultVerde (prin Cicloteque) sa merg in Copenhaga, raspunsul era previzibil.

Oferta suna cam asa: zburam impreuna cu Florin Stiuca (Cicloteque) spre Copenhaga unde aveam sa participam la Conferinta VOCA (Volunteers of Cycling Academy) ce urma sa se desfasoare in perioada 23-26 august 2012.

Gandul ca aveam sa vizitez orasul despre care stiam ca are o infrastructura impecabila pentru biciclisti m-a facut sa-mi inving teama de a calatori cu avionul.

Asa ca pe 22 august, aprope de miezul noptii, aterizam in Copenhaga.

Mi-au trebuit vreo doua zile sa inteleg…

Sa va explic…

In prima zi, fiecare echipa (ale celor 10 tari participante) a prezentat materialele pregatite. Tema intalnirii era: “Bune practici, rele practici”. Mai e nevoie sa precizez ca era vorba despre modul in care autoritatile din tarile respective stimulau sau descurajau mersul pe bicicleta ?

Am remarcat ca toti participantii vorbeau in prezentarile lor despre colaborarea dintre politicieni si cetateni in scopul imbunatatirii vietii in mediul urban. Se punea accent pe scaderea poluarii, pe cresterea mobilitatii urbane, pe scaderea traficului auto, pe cresterea sigurantei participantilor vulnerabili din trafic…

Da, cunosteam toate aceste lucruri. Avem si noi o Strategie Nationala care are aceleasi obiective. Mi-am dat seama ca specialistii din Romania, fie ca lucreaza in administratie (parte din Consiliul Interministerial care a conceput Strategia), fie ca activeaza in diverse ONG uri, sunt bine pregatiti si informati.

Insa la ce este buna munca unor specialisti daca politicienii romani o ignora ?
Pe cine reprezinta politicienii romani cand iau decizii contrare intereselor si vointei cetatenilor ?

Nu… La Copenhaga n-am avut cum sa prezentam un ghid de “bune practici”. Am vorbit despre Sibiu, am amintit despre Brasov… Ramnicu-Valcea… Dar ce puteam spune “de bine” despre infrastructura pentru biciclisti din Bucuresti ?
Mi-a ramas intiparit in minte momentul in care, la sfarsitul prezentarii, Florin a anuntat:

 “… si acum, fotografii din Bucuresti.”

Cu toate ca prezentarile urmau sa fie distribuite intre participanti, oamenii n-au avut rabdare. Au pus mana pe telefoane, aparate foto, camere video si s-au pregatit sa imortalizeze ceea ce banuiau ca va fi “momentul zilei”.

Iar imaginile din Bucuresti nu i-au dezamagit.

 

 

Politicienii din Romania nu se implica in sustinerea si promovarea bicicletei ?

Cetatenii au fost informati despre costurile pistelor ?

Ce au facut politicienii si edilii din Bucuresti dupa ce pistele periculoase au inceput sa fie desfiintate ?

Sunt intrebarile unor oameni care traiesc in tari unde politicienilor le pasa de cetateni.
Sunt intrebarile unor oameni care traiesc in tari unde cetatenii se intereseaza de modul in care politicienii administreaza bugetele oraselor.
Sunt intrebarile unor oameni care traiesc in tari unde politicienii au onoare.

A doua zi am vizitat Copenhaga. Trebuia sa vedem cu ochii nostri infrastructura care a schimbat fata orasului.

Traim in Bucuresti. Modul in care invatam sa supravietuim in acest oras isi pune amprenta asupra noastra. De exemplu, realizarea pistelor pe trotuarele din Bucuresti a favorizat aparitia categoriei de biciclisti care cred ca este normal sa pedalezi pe trotuare. Mai grav este ca si unii soferi cred asta, cu toate ca ei ar trebui sa cunoasca prevederile Codului Rutier: biciclistilor le este interzis sa circule pe trotuare.

 
Traim in orasul in care autoritatile afirma ca “ (…) dacă mutăm şi bicicliştii pe carosabil o să iasă măcel”.

 

Eehhh… dintr-un astfel de oras veneam eu. Iar acum pedalam in Copenhaga.

Pentru ca stiam ca cei mai multi dintre locuitorii din Copenhaga aleg sa se deplaseze cu bicicleta, m-am gandit ca ei se deplaseaza in viteza.

Nu.

In Copenhaga oamenii se deplaseaza cu bicicleta ca si cum ar merge la plimbare.

Si totusi, de ce nu aleg sa se deplaseaze cu masina, avand in vedere ca strazile sunt goale?

 

Am pedalat… am intrebat… am privit…

Si am inteles.

Copenhaga este dat deseori ca exemplu pentru infrastructura pentru biciclisti bine pusa la punct. Daca o sa va spuna cineva “da, dar Bucurestiul nu e pregatit pentru piste pentru biciclisti”, inainte de a-l pocni, intrebati-l daca stie despre ce vorbeste.

Trebuie explicat ca niciun oras din lume nu a fost construit special pentru traficul biciclistilor, al autoturismelor sau… al trasurilor.
Dar fiecare oras a avut edili care au identificat problemele urbei si au aplicat masuri in scopul imbuntatirii vietii oamenilor.

Una dintre problemele cu care s-au confruntat secolul trecut toate marile metropole a fost congestia datorata cresterii traficului auto. Unele orase au intampinat aceasta problema in anii ’60… altele in ’70…

Odata identificata problema, in incercarea de a se fluidiza traficul, prima data s-au largit soselele, s-au construit noi strazi, s-au facut autostrazi suspendate.

Si pe moment… a functionat.

Insa, in scurt timp congestiile au reaparut. Si atunci urbanistii s-au luat cu mainile de cap: facusera cea mai mare prostie. Si-au dat seama ca prin largirea strazilor au incurajat traficul auto. Asa se face ca numarul masinilor in orase a crescut.
De atunci, in scolile de urbanism, inclusiv in cele din Romania, se explica elevilor lectia invatata in urma greselilor din trecut:

Daca intr-un oras construiesti noi strazi deschise traficului auto, atunci numarul  masinilor va creste.

Daca intr-un oras vei face mai multe strazi pietonale, atunci traficul pietonal va creste.

Daca intr-un oras vei dezvolta infrastructura viabila pentru biciclisti, atunci numarul biciclistilor va creste.

Nu este un secret. Este abecedarul urbanistilor. E simplu, nu ?

Edilii din Copenhaga au aplicat aceste reguli simple iar astazi culeg roadele: au strazi pline de oameni sanatosi, zambitori, care traiesc intr-un mediu cu foarte putina poluare.

Nu sunt vorbe aruncate in vant… Potrivit unui sondaj din 2007, Copenhaga este capitala celor mai fericiti oameni din Europa. Iar in competiţia pentru desemnarea Capitalei Verzi Europene pentru anul 2014 câştigătoare a fost desemnată Copenhaga.

O fi… din intamplare ?

Nu ! Nu e o intamplare.

De aceea, locuitorii din Copenhaga s-au saturat de turistii care se minuneaza de numarul mare de oameni care folosesc bicicleta.

Nu este un sport… Nu este “cultura”… Noi doar pedalam.
Asta ne-a spus un locuitor din Copenhaga de la care vroiam sa aflam “secretul” orasului unde peste jumatate din populatie merge zilnic cu bicicleta.

 

In Copenhaga, toate strazile principale sunt prevazute cu piste pentru biciclisti. Insa politicienii au vrut mai mult. Asa au aparut in oras “drumurile verzi” pentru biciclisti si pietoni.

Deplasarea pe aceste rute indeamna oamenii sa foloseasca bicicleta zilnic deoarece pot traversa orasul mult mai repede decat cu masina. Acest lucru este posibil deoarece “drumurile verzi” se intersecteaza foarte rar cu traficul auto.

In plus, “drumurile verzi” sunt adevarate scurtaturi intre cartiere.

Daca intr-un oras vei dezvolta infrastructura viabila pentru biciclisti, atunci numarul biciclistilor va creste.

Acesta este “secretul” orasului Copenhaga.

In Bucuresti, ca o replica la “drumurile verzi” din Copenhaga, edilii pregatesc “Drumul negru al Bucurestiului”. Este vorba de acel drum expres care urmeaza sa creasca traficul auto din Bucuresti (Penetraţie Splaiul Independenţei – Ciurel -A1). Va vine sa credeti ca Primarul Municipiului Bucuresti, spijinit de o parte a Consiliul General al Municipiului Bucuresti, promoveaza un proiect de crestere a traficului auto intr-un oras paralizat de… traficul auto ?

Asta spune abecedarul urbanistilor:
Daca intr-un oras construiesti noi strazi deschise traficului auto, atunci numarul masinilor va creste.

Insa oamenii de pe strada nu sunt urbanisti. De aceea ei pot fi mintiti usor. Pentru ca nimeni nu le spune ca odata cu terminarea drumului expres numarul masinilor din Bucuresti va creste. La ce bun “sa rezolvam” congestia de pe Bdul Iuliu Maniu daca intreg orasul se va bloca ? Sa aiba legatura faptul ca proiectul este unul foooaaarte scump ?

Cu mult mai putini bani se pot lua masuri care pot decongestiona intreg orasul. Insa politicienii romani nu asculta cetatenii. Si ignora specialistii.
Este celebra fotografia care arata cat spatiu ocupa niste oameni daca s-ar deplasa cu autoturismele, autobuzul sau cu bicicletele.

Acestea sunt lectii vechi pe care o lume intrega le cunoaste. Si, spre bucuria mea, chiar si soferii sunt constienti ca in Bucuresti trebuie sa se puna accent pe incurajarea transportului alternativ (transportul in comun, cu bicicleta sau mersul pe jos).

Asadar… cand aud pe cineva spunand ca “n-o sa vedem asa ceva in Bucuresti”… il contrazic. Bucurestiul, cu costuri minime, poate sa aiba o infrastructura pentru biciclisti mult mai buna decat Copenhaga. Da… asta e ce am inteles eu dupa doua zile de pedalat prin Copenhaga.

Marian Ivan
membru fondator al Organizatiei pentru Promovarea Transportului Alternativ in Romania

(va urma) 

 ——————————–

Daca locuiesti in Bucuresti si vrei sa militezi pentru drepturile biciclistilor si cele ale pietonilor izgoniti de pe trotuare, te poti inscrie in grupul Facebook.
Daca nu locuiesti in Bucuresti dar vrei sa sustii demersurile biciclistilor si pietonilor bucuresteni, te poti inscrie pe pagina Facebook.
Indiferent de localitatea in care traiesti, daca sustii munca noastra, te poti inscrie ca membru simpatizant al OPTAR. Nu dureaza mai mult de un minut !
Despre realizarile asociatiei noastre sau ale partenerilor nostri poti afla daca te inscrii pe pagina Facebook a OPTAR.

————————————–

5 thoughts on “Ce alegi ? Drumuri verzi ca-n Copenhaga sau negre ca-n Bucureşti ?

  • Nu pot sa ma abtin, drumul negru de care zice tu este un drum important. Ok, inteleg foarte bine filozofia cu mai multe drumuri mai multe masini si mai multe piste mai multe biciclete este foarte logica dar problema este mai complicata de atat. Dar pentru ca un oras sa poata sa se dezvolte trebuie sa existe si o infrastructura pentru masini. Exista traficul de aprovizionare, traficul de calatori si alte categorii in care nu este inclus si traficul masinilor personale.
    Daca este sa faci o comparatie cu Copenhagate te rog sa te uiti si sa vezi cate autostrazi strapung centura orasului pentru a facilita traficul de acest gen. Si eu am fost foarte minunat de numarul de biciclisti din oras, dar am fost fascinat de intreaga infrastructura, trenul traverseaza orasul pe dedesubt existand mai multe statii pe parcurs, exista metrou, numeroase linii de autobus chiar de curand a aparut si o linie de autobus pe apa (barcile galbene) si nu ma refer la barcile pentru turisti. Taxiuri normale si taxiuri biciclete, piste drumuri si in principal un sistem integrat. Adica stii sigur in cat timp vine urmatorul autobus sau tren si rar de tot se intampla sa nu respecte programul.
    Copenhaga spre deosebire de bucuresti se bazeaza pe sistemul unei metropole, in imediata vecinatate au existat si exista mici localitati in care predomina casele unifamiliale, iar acolo locuiesc majoritatea celor angajati in oras. Naveta lor facanduse prin una din metodele de mai sus.

    • Dragos, nu este un drum important. Este un dezastru. Vom face demonstratia foarte curand, pe intelesul tuturor.

      Sunt de acord ca dezvoltarea Bucurestiului nu este ceea ce trebuie. Si acest lucru il vom sublinia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*