Azi, la Brigada Rutieră,
am câştigat un suc?

Astăzi am avut o întâlnire la Brigada Rutieră Bucureşti, la ora 15.30. Dimineaţa m-am asigurat prin telefon că am unde lăsa bicicleta în siguranţă şi iată-mă legând bicicleta în faţa instituţiei.

Deoarece nimeni nu mi-a răspuns la uşă, am intrat. În încăpere erau Poliţistul şi trei Proiectanţi.

N-am intervenit în discuţie. Se vorbea despre pistele pentru biciclete, strânşi în jurul unor dosare mari cu desene. Poliţistul încerca să afle de ce o pistă nu avea prevăzute treceri peste carosabil. Răspunsul proiectantului m-a uimit:

– Acolo se dă jos de pe bicicletă şi merge pe lângă ea.

Şi poliţistul parea uimit.

Discuţiile nu m-au interesat foarte tare, deoarece se vorbea despre noile piste, care încă nu sunt în administrarea Primăriei (prin Administraţia străzilor). In aceste situaţii, nimeni nu poate fi tras la răspundere. Este situaţia ideală, pentru administratorii oraşului.
Dar m-a uimit o altă replică:

– Sunt multe probleme ! De două zile stau în maşină şi inspectez pistele la 40 de grade !

Cred că este destul de dificil să fii în maşină şi să inspectezi pistele de pe trotuare. Dar este posibil, deoarece Poliţistul vorbeşte despre terasele care blochează accesul pietonilor, despre băncile puse la marginea pistelor, despre chioşcurile de ziare, despre chioşcurile de flori… Susţine că a notat 8 pagini cu nereguli constatate. Dacă scrie foarte mărunt, posibil să-i fi încăput.
Din discuţii aflu că Poliţistul nu a găsit “pe teren” niciun rastel de biciclete, cu toate că avizele prevedeau acest lucru. Proiectantul se scuză, spunând că Administraţia străzilor nu le-a oferit nici măcar toţi stâlpişorii, necesar protejării pistelor de maşinile parcate ilegal. Dar, îşi aduc aminte cei prezenţi, când au pus stâlpişorii pe bd Regina Elisabeta, cei de la Ministerul Justiţiei au cerut ca aceştia să fie scoşi pentru ca să-şi poată parca maşinile pe trotuar şi pe piste. Interesant aspectul ! Pentru că stâlpii chiar au fost scoşi !

În continuare, proiectanţii se plâng de lipsa de colaborare dintre cei implicaţi. Ei susţin că în Comisia Tehnică de Circulaţie din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti (PMB), s-au cerut unele modificări la proiecte, modificări care au dus la erorile de proiectare. E interesant ce aud… Ştiu că din Comisie face parte şi un reprezentant al Poliţiei. Oare acesta n-a avut nimic de spus ? Dar lucrul “în comisie” îţi permite să faci ce vrei. Chiar să ignori şi legea. Pentru că nu prea poţi fi tras la răspundere.

“Eu n-am nicio vină ! Comisia a hotărât !”

Pe finalul discuţiei dintre cei 4, aflu că Administraţia Străzilor invocă lipsa banilor pentru faptul că nu întreţine pistele vechi. (cele 10 piste pe care OPTAR le consideră periculoase)
Dar, în acelaşi timp, constat eu, banii se irosesc pentru niste semafoare inutile pentru biciclişti sau îşi bat joc de fonduri prin construirea unor piste pe trotuare cu lăţimea de 1,5 m.
Proiectantul aminteşte de nişte hotărâri care prevăd ca pistele să traverseze carosabilul la marginea trecerii de pietoni existente. Din nefericire, de cele mai multe ori, acolo există câte un stâlp. Executanţii, ca nişte profesionişti… au executat. Prin urmare, ori se mută stâlpii, ori se refac traversările. Indiferent de soluţie, iată o altă metodă de irosit banii. (concluzia îmi aparţine şi nu a făcut parte din discuţii)

Se subliniază faptul că nu există comunicare între proiectant, executant şi beneficiar. Poliţistul convoacă pentru vineri o întâlnire la sediul Administraţiei Străzilor.
Strângeri de mâini… Proiectanţii părăsesc biroul. Poliţistul îşi anunţă şeful că am sosit.

E rândul meu.

Pentru mine, totul e clar. Chiar nu mai conteză ce urmeză să aud. A fost suficient. Tot ce ascultasem era ca un ecou al spuselor lui Geo de la asociaţia “Bate şaua să priceapă iapa“. Şi el îmi descrisese mecanismul care a permis ca Bucureştiul să nu aibă nicio pistă de biciclete viabilă.

Totuşi, pentru că mă rodea o curiozitate, l-am întrebat pe poliţist de ce avizele pentru trasarea pistelor prevede ca acestea să fie materializate “exclusiv pe trotuare”.

– Pentru că aşa prevede legea.
– Care lege ?
– Codul Rutier.
– Nu cred.
– Punem pariu ?
– Pe un suc.

Şi i-am strâns palma întinsă.

Nu ştiu dacă miza e mare sau mică… dar siguranţa Poliţistului m-a cam dat peste cap. Să existe o astfel de prevedere în Codul Rutier şi eu să nu ştiu ? Imposibil !

Poliţistul răsfoieşte legea. Scot şi eu din geantă hartiile. Îi citesc art. 6. pct 25:
“pista pentru biciclete – subdiviziunea partii carosabile, a trotuarului ori a acostamentului sau pista separata de drum, special amenajata, semnalizata si marcata corespunzator, destinata numai circulatiei bicicletelor si mopedelor;”

Nu cădem de acord. Poliţistul susţine că din articol nu reiese că pistele se pot face pe carosabil. Cam în acest moment intră în birou şi al doilea poliţist. Treaba rămâne neclară. Am câştigat sucul sau nu ?
Nu insist. Cădem la pace. Fiecare cu părerea lui. Două păreri despre acelaşi articol de lege.

Poliţistul 2 intervine şi îmi vorbeşte despre standarde, STAS-uri…
Îi spun că acelea nu au nicio relevanţă; legea mai „tare” este cea care hotărăşte. Îmi dă dreptate dar se justifică prin faptul că poliţia a dat avizul pe proiect, deci nu au putut influenţa proiectul. Întreb atunci, cum a fost posibil ca în Bucureşti să existe 10 metri de pistă pe carosabil.

– Pentru că n-au existat soluţii pe trotuar.
Dar se insistă pe faptul că legea nu permite.
– Dar la Sibiu de ce s-a putut ?
Se ridică din umeri.

Poliţistul 2 îmi aminteşte despre proiectul Buzeşti, unde noul bulevard prevede piste pentru biciclete pe carosabil. Îmi vine să râd, pentru că ştiu câtă muncă a depus Geo în Comisia de la Primărie. Partea amuzantă, dacă se poate zâmbi despre o astfel de situaţie, a fost când în proiect pistele pentru biciclete au fost „uitate”. Au fost reintroduse ulterior. Dar acum, off-ul meu e altul:
De ce să vorbim despre Buzeşti când cel mai mare şi mai nou proiect este Pasajul de la Basarab ? Cum este posibil ca în 2011 să se construiască un drum public fără să existe trotuare şi fără să existe piste de biciclete ?
Poliţistul 2 ridică din umeri:
Aşa a fost gândit !

În timp ce poliţistul 1 scrie un Proces Verbal care să consemneze că OPTAR îşi menţine sesizările şi că susţinem că pistele pot fi materializate pe carosabil şi e obligatoriu ca ele să fie continue, eu încerc să intru în discuţie cu Proiectantul. Îi explic faptul că este necesar ca şi pietonii să beneficieze de borduri coborâte la nivelul carosabilului, deoarece există persoane cu handicap, părinţi cu cărucioare pentru copii, bătrâni cu cărucioare pentru piaţă…
Aflu că acesta a propus ca la toate intersecţiile să fie coborâte bordurile, pe tot arcul de cerc al trotuarului. Bucuria mea a fost de scurtă durată, deoarece îmi spune că “comisia” (exprimarea îmi aparţine) a respins proiectul.

‘r-ar ea a dracu’ de comisie !

Odată încheiat procesul verbal, poliţiştii mă asigură că vor face tot ce le stă în putinţă pentru a rezolva problemele: vor face sesizări, vor trimite somaţii, vor da amenzi…

Pentru mine este evident că problemele nu au cum să dispară.

Pentru că terasele vor contesta somaţiile. Şi e normal. Ele au primit autorizaţii de la primăriile de sector !
Pentru că parcările pe trotuare au fost aprobate de consiliile primăriilor de sector. Iar acolo sunt încheiate nişte contracte !
Pentru că pe trotuare au fost montate sute, poate mii de bănci unde oamenii se odihnesc. E dreptul lor de pietoni să beneficieze de aceste facilităţi !

OPTAR a cerut desfiinţarea celor 8 piste după ce a sesizat faptul ca ele sunt un pericol pentru participanţii la trafic. Urcarea ”forţată” a bicicliştilor lângă pietoni, prin marcarea pistelor pe trotuare, este un adevărat pericol. Dar să urci mopedele pe trotuare, considerăm că este o crimă.
Pentru că legislaţia îi obligă pe utilizatorii de mopede să folosească pistele de biciclete. Oare cât timp va mai dura până când un teribilist călare pe un moped va omorî pe cineva, pe o pistă aflată pe trotuar ?
În situaţia dată, oricând se poate întâmpla asta.
Şi nimeni nu va fi găsit vinovat. Eventual… “comisia”.

La plecare, am considerat necesar să anunţ cei doi poliţişti că OPTAR consideră că atâta timp cât viaţa participanţilor la trafic este în pericol, Poliţia este obligată să ia masurile necesare în acest sens. În opinia noastră, aceste măsuri au caracter de urgenţă şi nu se poate discuta de un război al hârtiilor între Comisie, Executanţi, Proiectanţi, Administrator şi Poliţie. În primul rând trebuie asigurată protecţia participanţilor la trafic şi abia apoi e treaba instituţiilor să găsească vinovaţii.

Acest lucru am vrut să-l subliniez la plecarea din biroul celor doi poliţişti. Pentru că un lucru îmi este clar: nici Poliţia şi nici Administraţia Străzilor nu au curajul să recunoască că au greşit.
Pentru că …

… autoritatea competenta in domeniul circulatiei pe drumurile publice privind initierea si avizarea unor reglementari, precum si aplicarea si exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este Ministerul Administratiei si Internelor, prin Inspectoratul General al Politiei Romane. (art 1. pct 3)
Indrumarea, supravegherea si controlul respectarii normelor de circulatie pe drumurile publice se fac de catre politia rutiera din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, care are obligatia sa ia masurile legale in cazul in care constata incalcari ale acestora. (art. 2)
(7) Orice masura de restrictie a circulatiei pe drumurile publice se dispune de catre administratorul drumului numai cu avizul politiei rutiere.
(8) Prin exceptie de la alin. (7), in cazuri temeinic justificate, politia rutiera poate dispune, fara acordul administratorului drumului public, masuri temporare de restrictie a circulatiei pe drumurile publice.
(9) In scopul asigurarii desfasurarii in conditii de siguranta a circulatiei pe drumurile publice, politia rutiera poate solicita administratorului drumului public executarea sau, dupa caz, desfiintarea de amenajari rutiere.
(art 5. pct 7, 8 şi 9)

Şi mă opresc din enumerarea articolelor de lege care îndreptăţesc solicitarea noastră.

Acu’… mai sunt două întrebări.

Prima: am câştigat acel suc ?

A doua întrebare a fost pusă de poliţistul nr 2: bicicliştii bucureşteni sunt de acord cu desfiinţarea pistelor (periculoase) chiar dacă ele sunt aşa cum sunt ?

Eu cred că ştiu răspunsurile la cele două întrebări.

Dar voi… le ştiţi ? OPTAR vă invită să vă exprimaţi pe site-ul nostru sau pe contul nostru de facebook.

Ce-aş mai bea un suc !

Marian I.

optar.RO